murim; c[ focul acesta mare ne va mistui; de vom mai auzi glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri. 26 C[ci este oare vreun om care s[ aud[ glasul Dumnezeului Celui viu gr[ind din mijlocul focului, cum am auzit noi, \i s[ r[mân[ viu? 27 Apropie-te dar tu \i ascult[ câte-@i va spune @ie Domnul, Dumnezeul nostru, \i apoi ne vei spune tu nou[ toate câte @i-a gr[it Domnul, Dumnezeul nostru, \i noi le vom asculta \i le vom plini...
28 Iar Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre gr[ind c[tre mine \i mi-a zis Domnul: Auzit-am glasul cuvintelor acestui popor, pe care l-au gr[it c[tre tine; tot ce-au gr[it este bine. 29 Numai de-ar avea într’în\ii aceea\i inim[ s[ se team[ de Mine \i’n toat[ vremea s[-Mi p[zeasc[ poruncile, ca s[ le fie bine, \i lor, \i fiilor lor în veac! 30 Du-te \i spune-le: Întoarce@i-v[ la s[la\ele voastre! 31 Tu îns[ r[mâi aici cu Mine, iar Eu î@i voi spune toate poruncile, hot[r_rile \i rânduielile pe care tu trebuie s[-i înve@i s[ le p[zeasc[ în @ara pe care Eu le-o dau s’o mo\teneasc[.
32 A\adar, ave@i grij[ s[ face@i a\a cum v’a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, \i s[ nu v[ abate@i nici la dreapta, nici la stânga! 33 Umbla@i în calea pe care v’a poruncit-o Domnul, Dumnezeul vostru, ca s[ v[ dea odihn[a \i s[ v[ fie bine \i s’ave@i îndelungare de zile în @ara pe care o ve@i mo\teni.
